Privesc cerul azuriu si zambesc. Sunt constienta ca zambesc si asta imi face bine. Sunt constienta si de faptul ca acum stiu sa zambesc constient datorita acelor ‘maini’ invizibil de ceresti ce mi-au fost intinse de-a lungul timpului si care m-au indrumat pe unde sa o iau in aceasta cale lunga si plina de surprize, numita Viata.
Una dintre aceste ‘ajutoare’ nevazute a fost prezenta Sfantului Nectarie despre a carui existenta, oricat de surprinzator ar parea, nu stiam in urma cu 7 luni. Am fost dintotdeauna un suflet in care flacara credintei arde puternic, insa cu aspectele religioase prea putin am rezonat.
A venit insa si ziua in care o adiere blanda, necunoscuta, m-a invaluit intr-o mireasa pe cat de oculta, pe atat de sustinatoare. Intr-o zi obisnuita de toamna, printre oferte de facut si telefoane de dat, am primit un email din partea unei asociatii umanitare, prin care solicitau ajutor sub forma de donatie. Pana aici, nimic iesit din comun. Ceea ce mi-a atras atentia insa, a fost numele asociatiei: Sfantul Nectarie.
Este si acum VIE acea senzatie pe care am simtit-o la nivelul fiecarei celule din mine….Nectarie a rasunat in interiorul meu. Nectarie a fost un VUIET, CHEMARE si SUFLARE.
Am privit indelung acest nume…Nectarie…si l-am intonat soptit: Nectarie, Nectarie….Nectarie….ceva, cumva, imi suna atat de aproape, atat de familiar incat as fi putut spune ca simt pe varful limbii acea familiaritate.
Pentru o scurta vreme am pus aceasta ‘intamplare’ pe hold, nestiind cum sa ma pozitionez fata de ea. In mai putin de trei saptamani insa, numele Nectarie venea catre mine din ce in ce mai pregnant: de la a auzi numele Sfantului Nectarie la radio, pana la a primi in dar o icoana cu Sfantul Nectarie. Apogeul a fost atins peste alte trei saptamani, cand in cinematografele din Romania se anunta cu fast lansarea filmului ‘The Man of God – Viata Sfantului Nectarie’, iar panourile publicitare din Bucuresti erau marcate de numele NECTARIE oriunde te-ai fi uitat.
In mai putin de o luna ma aflam in Grecia deja, facand tot ce imi sta in putinta sa ajung ‘acasa’ la acest Sfant Parinte, in insula Eghina. Si am ajuns…
Imi este si acum greu sa povestesc despre ‘Intalnire’…cumva, ceea ce s-a petrecut in mine si cu mine in acele ore de stat pe insula Eghina, in inima Manastirii intemeiate de Sfantul Parinte, este imposibil de catalogat sau incadrat in ceva cunoscut.
De multe ori m-am straduit sa gasesc cuvintele potrivite pentru a explica starea, trairea resimtita. De tot atatea ori am esuat lamentabil.
As putea spune ca am fost pe Pamant , dar numai in trup. As putea spune ca am fost in Cer, dar numai in Spirit. As putea spune ca am patruns intr-un …loc…in care termenii spatiu si timp erau de neconceput. As putea spune ca habar nu am cat am stat in acea stare, cum am fost perceputa de cei din jur sau daca a fost ceva sesizabil din exterior. As putea spune multe, insa absolut nimic nu s-ar ridica la inaltimea a ceea ce s-a petrecut in mine, in Universul meu interior.
Am fost intrebata daca in acea stare l-am ‘Intalnit’ pe Sfantul Nectarie. Raspunsul meu este DA si NU, in egala masura. Poate ca mintii mele i-ar fi fost mai confortabil sa perceapa o prezenta, sa creada ca s-a intalnit cel putin cu energia sa. Dar, pentru mine, lucrurile s-au petrecut altfel. Pentru mine, darul ‘intalnirii’ a constat in a atinge , chiar si pentru cateva fractiuni de clipa, starea de NON-STARE sau mai bine spus, starea de A FI.
Acea stare in care incetezi sa te identifici cu vreun rol, cu vreo masca, cu o traire, cu un gand, cu viitor sau trecut. Acea stare in care tot ce faci este sa Respiri in timp ce simti de jur imprejur si in tine insuti ca esti sustinut, alintat, mangaiat….IUBIT! Acea stare in care TU esti TOTUL, in timp ce TU esti NIMICUL…
Categoric DA, Sfantul Nectarie a fost partas la aceasta traire. Categoric m-a tinut de mana si mi-a zambit suav. Categoric el a fost cel ce m-a sustinut in timp ce, la revenirea din aceasta ‘calatorie interioara’, cu dificultate mi-am recapatat echilibrul in corp si am reusit sa ma ridic de pe bancuta pe care stateam.
Am revenit acasa intr-o stare de plutire , ce a tinut de cald inimii si continua sa o faca. Am inteles limpede ca misiunea mea, incepand de acum, este de a calauzi Sufletele ce sunt pregatite sa se vindece, catre a se intalni cu Sfantul Nectarie.
Am inteles limpede ca am fost chemata acolo, ca mi s-a vorbit desi prea putin am auzit, ca am fost invatata ce am de facut desi prea putin constientizez asta, ca am fost miruita desi ma credeam nedemna de asta. Dar iata ca …noi toti suntem mai demni de Iubire decat ar indrazni mintea noastra sa accepte si sa integreze vreodata!
******************************************************************************
Sfantul Nectarie este Tamaduitor. Vindecator de cancer. Taumaturgul ce propovaduieste smerenia, pocainta si Iubirea!
El este Sfantul in dreptul caruia tumoare, cancer, infertilitate, boala incurabila, sunt doar ‘cuvinte’.
El este cel ce este Prezent si insufla puterea credintei in Vindecare. El este cel ce te va lua de mana si iti va indrepta atentia inspre tine, in tine, inauntrul tau…
El este cel prin care ti se va spune: CERE , CERE CU ADEVARAT SI TI VA DA!
Pe 30 aprilie pornesc la drum calauzind Suflete in dorinta de Vindecare, exact asa cum am fost ‘indrumata’ sa o fac.
Stiu prea bine ca citesti aceste randuri si ma auzi. Tu stii si simti ca despre tine este vorba si ca te chem, exact asa cum si eu am fost chemata. Cat TIMP mai ai, cu adevarat, la dispozitie? Te chem si o fac ACUM, cat inca mai avem Timp! Asculta soaptele chemarii mele…
O inima deschisa te asteapta!
Vindecarea este la un pas distanta…
SoulHealing – Calatorie pelerinaj in Grecia
