O singura Esenta …Esenta Sa
Exista o rugaciune atipica ce imi incalzeste Inima, ori de cate ori o citesc.
In acea rugaciune, un pasaj spune astfel: ‘Tata, Iti multumesc pentru darul care ma face sa primesc cele o suta de mii de parfumuri ale acestei lumi. Permite-mi sa imi amintesc Esenta Ta la fiecare inspiratie a sufletului meu’…
Inca de atunci, de cand aceasta rugaciune a patruns in viata mea, m-am intrebat …oare voi avea ocazia sa simt toate acele o suta de mii de parfumuri ale lumii acesteia? Oare voi face eu tot ce imi sta in putinta sa caut, sa descopar si apoi sa ma bucur din plin de fiecare dintre aceste o suta de mii de parfumuri ale Esentei Sale?
……
In urma cu doua luni, atunci cand am calatorit in Grecia, pregatindu-mi calea pentru calatoriile de suflet si de vindecare la Sfantul Nectarie, am ajuns total intamplator, la o manastire pe care nu planificasem sa o vizitez, in fata moastelor unui sfant de care nu auzisem vreodata.
Stateam pe bancheta din spate a masinii ce urca pe dealul in varful caruia se afla Manastirea Egiptenilor din Grecia. Contemplam marea si albastrul ce parea ca se uneste cu cerul. Familia alaturi de care ma aflam, imi povesteau ca mergem la un sfant important pentru greci, ca o sa imi faca mult bine sa merg acolo.
Zambeam, contempland marea si abandonandu-ma in albastrul ei. Era o asa alinare sa pot fi acolo, privind acel peisaj, in acea perioada a vietii mele in care…totul durea in interior, desi prea putin lasam asta sa se vada in exterior.
Imi amintesc cum am intrat in curtea acelei micute manastiri si , in loc sa urmez familia minunata ce imi servea drept ghid in aceasta incursiune si sa intru direct in Biserica, am fost atrasa ca un magnet de cateva scari ce urcau intr-o mica grota.
Fara sa stau pe ganduri, m-am lasat purtata intr-acolo si am patruns in ceea ce intelegeam a fi chilia in care Sfantul Patapie si-a petrecut ultima parte a vietii si locul in care se afla, acum, sfintele sale moaste.
Uite…am sa fac lucrurile clare …eu prea putin am fost o persoana religioasa. Prea putin am rezonat cu instrumentele bisericesti pana in aceasta etapa a vietii. Cu toate astea, am permis ca pasii sa ma conduca acolo unde sunt chemata si astfel am ajuns sa ma aflu in prezenta moastelor mai multor sfinti, de o enorma greutate spirituala, intr-un timp extrem de scurt…si tot astfel m-am lasat purtata si in fata acestui …Sfant Parinte.
Am intrat in acea grota si am privit exact asa cum face un copil. Tacuta si curioasa. Am intrat fara asteptari, fara sa cer, fara sa imi doresc ceva. Am intrat pur si simplu. Imi amintesc ca am aprins o singura lumanare si, pentru prima data in aceasta viata, am aprins-o ‘pentru toti oamenii’ , fara sa mai rostesc nimic altceva. Era suficient.
In capatul acelei chiliute se afla racla in care trupul Sfantului Patapie este asezat. O racla simpla, umila si totusi, atat de plina…
M-am apropiat agale de ea, am privit indelung acel trup, acele vesminte ce acopereau trupul, acea mana descoperita, cu degetele sale alungite , libere si firave, neinsufletite dar care, cumva, imi erau hipnotizante. Am inchis ochii…in tacere absoluta am inchis ochii, dorindu-mi ca macar pentru o clipa totul in loc sa se opreasca, iar eu sa simt Liniste in loc de durere.
M-am asezat apoi in genunchi, sprijinindu-mi capul de acea racla.
Arareori am ingenunchiat intr-o Biserica. Parea ‘prea mult’ pentru felul meu de a fi. Insa, in fata acelui trup indumnezeit care, in viata sa, a purtat numele de Patapie, orice urma de trufie s-a disipat si intreaga mea fiinta a ingenunchiat atat de natural si in deplina smerenie.
As putea spune ca ceea ce am vazut, de indata ce am inchis ochii, a fost un vis, un rod al unei clipe fugitive in care probabil ca am adormit. Insa…daca as spune asa ceva, intreaga Magie s-ar spulbera si eu as inceta sa servesc Adevarului, asa cum am ales de ceva vreme sa o fac.
Sub pleopele mele inchise, intr-o umila chiliuta, un mic batranel cocosat si adus de poverile vietii, s-a apropiat de mine si m-a poftit la masa. Am acceptat sa vin mai aproape si sa ma asez la masuta lui. Batranelul acesta, cu manutele sale fine, cu degetele sale alungite, libere si firave, mi-a intins un castronel, in care tocmai turnase doua polonice …albe…
Am luat intre palme castronelul si am privit inauntrul sau, neintelegand ce este de fapt acolo, de parca acea mancare nu avea consistenta , cu toate ca acel castronel se simtea a fi plin.
– Ce imi dai sa mananc, bunicule? am intrebat eu….
– Miros, copila! A raspuns el. Iti dau sa mananci Miros!
Imi amintesc foarte limpede ca paream sa inteleg pe deplin ceea ce tocmai auzisem si , in gratitudinea mea, am sorbit intregul miros din acel castronel.
– Vezi tu, copila, mi-a spus batranelul de indata ce am terminat de sorbit totul, tu ai facut curat in camera Sufletului tau. Ai deschis ferestrele larg, ai aerisit si ai adus si trandafiri. Dar, mai era ceva ce iti lipsea! Mirosul. Parfumul. Esenta!
Am deschis dintr-o data ochii, ca si cand cineva m-ar fi tras afara sau m-ar fi adus inapoi in trup si …la primul meu inspir …..am simtit….in trup…in mine…pretutindeni…MIROSUL!
Am tras adanc, adanc, adanc in piept acel miros…Am stiut chiar atunci ca este mirosul MIRULUI de Moaste …
Ca si cand toate, dar absolut toate florile din lume erau adunate chiar acolo, inauntrul acelei racle si dintr-acolo imprastiau de jur imprejur, un parfum cum niciodata, vreodata, nu ar putea fi descris, pictat sau cantat!
Pentru o clipita am simtit in narile mele o esenta cum nu a fost vreodata. Iar acea esenta m-a patruns…mi-a inmiresmit inauntrul…
Am deschis ochii larg si am inceput, aproape ca intr-o disperare, sa miros racla si in jurul ei, sa merg de la un capat la altul ca sa descopar sursa de emanatie si sa mai trag in piept , inca o data, acea briza celesta. Insa Mirosul a disparut spontan, la fel de brusc cum a aparut.
Mi-a parut rau si lacrimile se ingramadeau sa curga pe obrajii mei. Am inteles insa ca ar fi fost cu neputinta sa caut mental un dar ce poate fi atins doar atunci cand te ridici dincolo de bariera vazutului si alegi sa te abandonezi, sa te scufunzi cu totul in abisul nevazutului.
Am simtit mirosul Moastelor. Acel mitic ‘miros de mir’. L-am inspirat in mine. L-am mancat. Mi-a fost servit intr-un castronas. L-am baut. L-am integrat. Cu el mi-am inmiresmat trandafirii sufletului si am parfumat cu Esenta camera inimii Mele…odaia Sufletului meu…
Este cu neputinta sa pot uita acel miros. Si de fiecare data cand vorbesc despre el, repet acelasi si aceleasi lucru: imagineaza-ti cum toate, dar absolut toate florile acestei lumi sunt adunate intr-o singura racla si de acolo iese, precum un fuior, parfumul lor. Toate esentele intr-una singura…
Cele o suta de mii de parfumuri ale acestei lumi reduse la o singura Esenta.
Esenta SA…
Pe 20 mai organizez si calauzesc o calatorie de suflet. O calatorie pe care am numit-o Vindecarea Sufletului – Soul Healing. Voi reconstitui propriul meu pelerinaj in Grecia, drumul propriei mele vindecari sufletesti, dar de data aceasta o voi face pentru alte sufletele.
Voi fi calauza, prietena, sustinatoare de proces si cititoare de aura pentru Sufletele calatoare ce vor auzi chemarea mea, dorinta mea de a-I duce acolo unde eu insami mi-am intins aripile si am Inviat!
Vindecarea Sufletului – Soul Healing
20 mai – 24 mai 2023
Grecia – Atena, insula Eghina, Loutraki
Locuri limitate
Inscrieri la Rebirth Anahata Travel&Wellbeing, 0737.313.183